

Sa nu te cunosc, sa te uit, sa ma ridic din acest vag si nesfarsit abis?
De-as muri maine, in intuneric si singuratate, ca ultima dorinta eu m-as ruga la Cer, far sa stiu de-i vis sau realitate sa te simt aproape, sa iti vad macar o data chipul...in realitate
Si ca rasuflarea-mi intretaiata de speranta sa imi dea puterea pe care n-am avut-o,si cu tine impreuna as simti c-am mai trait o viata! De ti-as simti mana pe fata mea si as putea ca ochii sa ti-i vad… poate as putea infrange cruda si crancena durere ce ar incerca sa mi te rapeasca odata cu iubirea...
Poate caldura sufletului tau ar fi destul de puternica…poate visul din tine ar face ca existenta platonica sa renasca din cenusa cum un vis se cladeste pentru realitate.
De ce cand toate mi se par si nimic nu e real, cand, cuprins de visuri, ma prabusesc, nu imi esti aproape, iar sufletul nu mi-e leal
De ce cand lumea pare ca nu exista pe pamant si ca minunea vietii s-a stins.
Ma simt ca un desert imens sapat adanc de vant ce nu-si gaseste ploaia dincolo de toate aceste cuvinte, daca pentru a te vedea o singura data si atunci trecator, pentru-a-ti simti parfumul de inger,, efemer…
Sa renunt la tine daca te-as cunoaste?tot ce as putea avea mai scump pe lume,
M-as arunca in foc si as lasa Pamantul pentru Cer! si l-as ruga pe Cel de Sus ca sufletu –mi de atata dragoste, neimplinita in loc de inger pazitor, fara de pacat sa il transform intr-o stea pe cerul sortii, sa te privesc in fiecare noapte si sa te veghez de-aproape...si atunci mi se va parea mai dulce ca trairea,
las fiinta-mi pentru tine si ratacesc departe ca sa gasesc linistea rapita de-al tau chip si sa gasesc iubirea!!!

acest sentiment si gand il am numai pt tine aleasa mea